Educația 2.0
În acest articol online voi încerca să răspund la întrebarea ”ce efecte are Web 2.0 asupra procesului educațional?”. Ce înseamnă Web 2.0 pentru activitatea didactică și pentru persoanele implicate în activități care presupun acumularea de informații și cunoștințe.
Ce ar putea însemna educația 2.0 într-o lume în care, în ciuda timpului tot mai lung alocat studiilor, cunoștințele și competențele astfel dobândite nu mai sunt suficiente și nici nu mai acoperă întreaga viață profesională de 30 sau 40 de ani? Hartmut von Hentig atrage atenția și asupra "problemei cu care se confruntă toți pedagogii epocii moderne (...), și anume că ei își pregătesc elevii pentru o viață care le este lor înșile străină."
Web (2.0) ajută la rezolvarea unor probleme mai vechi:
-Accesul la cunoaștere;
-Distanțe geografice;
-Bariere lingvistice.
Ce ar putea însemna educația 2.0 într-o lume în care, în ciuda timpului tot mai lung alocat studiilor, cunoștințele și competențele astfel dobândite nu mai sunt suficiente și nici nu mai acoperă întreaga viață profesională de 30 sau 40 de ani? Hartmut von Hentig atrage atenția și asupra "problemei cu care se confruntă toți pedagogii epocii moderne (...), și anume că ei își pregătesc elevii pentru o viață care le este lor înșile străină."
Web (2.0) ajută la rezolvarea unor probleme mai vechi:
-Accesul la cunoaștere;
-Distanțe geografice;
-Bariere lingvistice.
A învăța cum să învățăm este, așadar, o misiune centrală a educației. Ce s-a schimbat odată cu apariția Web (2.0), devine evident atunci când ne gândim care erau problemele cele mai importante cu care s-au confruntat, de-a lungul secolelor, cunoașterea, cercetarea și învățarea:
(1) în primul rând, disponibilitatea redusă de cunoștințe, disponibile doar unui cerc restrâns, ai căror membri erau risipiți pe tot cuprinsul lumii.
(2) în al doilea rând, faptul că experții din diferite domenii (și nu doar oamenii de știință) erau despărțiți între ei de distanțe considerabile. Comunicarea era foarte îngreunată, dacă nu chiar imposibilă uneori, ca să nu mai vorbim de schimbul regulat de informații.
(3) și, într-al treilea rând, bariera lingvistică.
Să comparăm acum toate acestea cu situația din zilele noastre.
(ad 1) Internetul a devenit depozitarul central al cunoașterii umane, fiind disponibil pe bază de mouse-click timp de 24 de ore pe zi. În zilele noastre, Web 2.0 nu mai este însă doar un rezervor impresionant de cunoaștere umană, ci tot mai mult și un spațiu în care se generează cunoașterea. În ceea ce privește educația, Web 2.0 a transformat, așadar internetul într-un instrument și mai important.
(ad 2) Comunicarea intensivă, la nivel internațional, dintre oamenii interesați de un anumit subiect - fie el și din cea mai ascunsă nișă sau din cel mai exotic domeniu - se poate desfășura fără cea mai mică problemă. Astăzi se poate coopera într-o manieră la fel de accelerată ca și când partenerii de proiect s-ar afla în aceeași clădire.
(ad 3) Această strânsă cooperare de la nivel mondial nu se mai împiedică nici de bariera lingvistică. Astăzi este posibil să se studieze subiecte în limbi cu totul necunoscute, iar comunicarea cu colegi japonezi sau ruși este posibilă fără probleme, fără ca cineva să trebuiască neapărat să vorbească limba celuilalt. În timp ce, în cazul întâlnirilor din lumea reală ar trebui să apelăm la limbajul semnelor, acum internetul ne ajută să comunicăm fără nici un fel de opreliști.
Condițiile-cadru se schimbă, așadar, fundamental. Vechiul vis al omenirii de a avea acces permanent și de pretutindeni la informație pare să fi devenit realitate. Internetul oferă, cel puțin, o platformă viabilă în acest sens. Acest aspect pune atât cadrele didactice, cât și elevii și studenții în fața unor provocări cu totul noi. Educația 2.0 înseamnă însă cu mult mai mult decât învățare într-o perioadă în care cunoștințele sunt accesibile pretutindeni.
(1) în primul rând, disponibilitatea redusă de cunoștințe, disponibile doar unui cerc restrâns, ai căror membri erau risipiți pe tot cuprinsul lumii.
(2) în al doilea rând, faptul că experții din diferite domenii (și nu doar oamenii de știință) erau despărțiți între ei de distanțe considerabile. Comunicarea era foarte îngreunată, dacă nu chiar imposibilă uneori, ca să nu mai vorbim de schimbul regulat de informații.
(3) și, într-al treilea rând, bariera lingvistică.
Să comparăm acum toate acestea cu situația din zilele noastre.
(ad 1) Internetul a devenit depozitarul central al cunoașterii umane, fiind disponibil pe bază de mouse-click timp de 24 de ore pe zi. În zilele noastre, Web 2.0 nu mai este însă doar un rezervor impresionant de cunoaștere umană, ci tot mai mult și un spațiu în care se generează cunoașterea. În ceea ce privește educația, Web 2.0 a transformat, așadar internetul într-un instrument și mai important.
(ad 2) Comunicarea intensivă, la nivel internațional, dintre oamenii interesați de un anumit subiect - fie el și din cea mai ascunsă nișă sau din cel mai exotic domeniu - se poate desfășura fără cea mai mică problemă. Astăzi se poate coopera într-o manieră la fel de accelerată ca și când partenerii de proiect s-ar afla în aceeași clădire.
(ad 3) Această strânsă cooperare de la nivel mondial nu se mai împiedică nici de bariera lingvistică. Astăzi este posibil să se studieze subiecte în limbi cu totul necunoscute, iar comunicarea cu colegi japonezi sau ruși este posibilă fără probleme, fără ca cineva să trebuiască neapărat să vorbească limba celuilalt. În timp ce, în cazul întâlnirilor din lumea reală ar trebui să apelăm la limbajul semnelor, acum internetul ne ajută să comunicăm fără nici un fel de opreliști.
Condițiile-cadru se schimbă, așadar, fundamental. Vechiul vis al omenirii de a avea acces permanent și de pretutindeni la informație pare să fi devenit realitate. Internetul oferă, cel puțin, o platformă viabilă în acest sens. Acest aspect pune atât cadrele didactice, cât și elevii și studenții în fața unor provocări cu totul noi. Educația 2.0 înseamnă însă cu mult mai mult decât învățare într-o perioadă în care cunoștințele sunt accesibile pretutindeni.
Un alt element caracteristic pentru Web 2.0 este posibilitatea de a împărtăși și altora informațiile dobândite, ceea ce deschide noi posibilități atât pentru profesori, cât și pentru elevi și studenți, de neînchipuit până acum câțiva ani. La toate acestea se mai adaugă și faptul că textele, prezentările etc. scrise mai demult la computerul de acasă pot fi depozitate pe internet, pentru a putea fi prelucrate mai apoi împreună cu colegii, studenții ori elevii.
Dar ce înseamnă toate cele de mai sus pentru educația în secolul XXI? Ei bine, nimic altceva decât că Web 2.0 este pe cale de a schimba în mod fundamental felul în care învățăm. Pentru că noi nu mai învățăm frecventând cursurile sau citind cărțile, al căror conținut este deja depășit imediat după publicare. Învățatul nu se mai rezumă doar la asimilarea de cunoștințe, iar cei care învață nu mai sunt simpli consumatori de cunoaștere.
Dar ce înseamnă toate cele de mai sus pentru educația în secolul XXI? Ei bine, nimic altceva decât că Web 2.0 este pe cale de a schimba în mod fundamental felul în care învățăm. Pentru că noi nu mai învățăm frecventând cursurile sau citind cărțile, al căror conținut este deja depășit imediat după publicare. Învățatul nu se mai rezumă doar la asimilarea de cunoștințe, iar cei care învață nu mai sunt simpli consumatori de cunoaștere.
Am o intrebare pentru tine: Tu folosesti tehnologia Web 2.0 in procesul tau de predare? Daca da, cum anume, iar daca nu, de ce nu?
RăspundețiȘtergere